Gânduri la o jumătate de secol

Cu o jumătate de secol în urmă am vibrat în armonia dulce a lied-ului studenţiei. Era un popas efemer în scurgerea clepsidrei, însă scânteierile acelor fire aurii de nisip au plămădit devenirile şi personalităţile noastre. Şi desprinse din aceeaşi tulpină cu realitatea acelui moment, au crescut florile fără spini ale amintirilor, o seră a visurilor cutezătoare, a privirilor şăgalnice, a trăirilor dezlănţuite. Clipele studenţiei au fost dintre cele mai duioase rânduri pe care le-am subliniat în cartea vieţii. Când şi când, le-am dat întâlnire în vârtejul gândurilor, prin amintiri. Şi ne-am simţit atunci, în faţa amintirilor, egali cu zeii, nu numai în măreţia trăirii dar şi în dulcea neputinţă de a le schimba. Aveam în vremurile tinereţii viteza timpului şi acest lucru ne împiedica să-i observăm trecerea. Frenezia de a dezlega misterele viitorului, foşnetul bătăii viguroase a aripilor, sentimentul de gigantism în faţa porţilor lumii au fost înghiţite cu răbare şi meticulozitate de hidra timpului. Timpul, ca piatră de încercare a şters multe dintre minunile ce alcătuiau corola tinereţii, dar a ştiut să păstreze ca nimeni altul ceea ce nu trebuie pierdut: caracterul omenesc şi comoara suvenirurilor. De aceea, în acest moment al celebrării semicentenare, nu suspinăm după anii studenţiei atinşi de speranţă şi angajaţi în efortul de a străbate spre viitor. Ne bucurăm în schimb de viaţa noastră spirituală, înălţată treaptă cu treaptă pe soclul amintirilor de atunci. Studenţia a fost primăvara energizantă a destinelor noastre. Astăzi ne plecăm, cu toată încărcătura de împliniri şi emoţii, blândei toamne a sufletelor. Nu blamăm timpul – înţelegem că el există doar pentru a ne oferi un răgaz între întâmplările ai căror eroi suntem. Înţelegem că seminţele cunoaşterii de atunci dau savoarea rodului suculent al înţelepciunii de acum, că paşii strădaniei de atunci au clădit nimburile care ne învăluie acum, că romantica hoinăreală nocturnă s-a restrâns cuminte şi împlinită în inelul de încredere al familiei, iar şugubeţele escapade dionisiace s-au supus armoniei clasice a serilor depănate între prieteni. Vâlvătaia s-a consumat, dar s-au păstrat efectele de lumină şi căldură ca amprente nepieritoare ale fiinţelor noastre spirituale. Astăzi, 3 iunie 2011, vom regăsi chipurile familiare ale celor care ne-au umplut anii de facultate cu prietenie, colegialitate, provocare şi antren. Vom întâlni zâmbete cu 50 de ani mai deschise, cuvinte cu 50 de ani mai profunde, gânduri cu 50 de ani mai experimentate, sentimente cu 50 de ani mai complexe. Ce ne cheama la această întâlnire este puţină curozitate, un dram de nostalgie, un dor ascuns sub unul dintre numeroasele straturi ale sufletului şi mai presus de toate, marea plăcere de a depăna, de a relua într-un alt act piesa începută pe scena vieţii cu 50 de ani în urmă. Cu simplitate, sinceritate şi naturaleţe vom pătrunde în propriile personaje prelungindu-ne rolul cu istoria unei călătorii de 50 de ani. Este un scenariu lipsit de dramatismul strigătelor teatrale de surpriză, al conflictelor interumane, al uneltirilor. Aduce doar pacea unor simţiri atemporale în acorduri memorate parcă în structura genetică. Va fi o zi frumoasă de vară, pe care am putea să o consemnăm în calendarul acestui an drept „Ziua absolvenţilor de la Facultatea de electronică, promoţia 1961.” Va fi o zi în care vom atinge din nou mâini a căror strânsoare ne este cunoscută, vom auzi rostite din nou, din catalogul veşted, nume întipărite adânc în memorie, unele trecute în nefiinţă pentru care aducem un pios omagiu, vom căuta sclipirile familiare în privirile din jur, vom prinde cu lăcomie, din aer, glasuri neschimbate, ne vom înveseli în clinchetul purtător de noroc al paharelor. Vor fi câteva ore de uitare de sine, de contopire a trecutului cu prezentul.

Iulian Nitescu

 




Nicu Necula - Cronica celor 50 de ani (ppt)  (10 MB)


CATALOG_PROMOTIA_1961_FET (xls)


ADRESE CATALOG_PROMOTIA_1961_FET (xls)


Omagiu (ppt) (1,3 MB)








Aniversara I

Ani patruzeci s-au implinit
De cand noi scoala am absolvit
Cu mintea plina de idei si vise
Am pornit la drum, in practica sa fie inscrise

Apoi, usor ne-am departat de mal
Purtati de viata ca de un val
Calatorind spre lumi necunoscute
Noi am ramas adesea in frunte

Gandit-ati voi studentii de atunci
Indragostiti de soare, flori si lunci
Ca astazi veti culege ghiocei
Din parul tau, din parul ei

Gandit-am noi odinioara
Cum vom trai acum in asta tara
Si ca samanta aruncata in noi iubiti colegi
Azi nu mai poti ca s-o culegi?

Ne-am bucurat de dascali valorosi
Entuziasti si uneori zelosi
Care au trudit cu drag din greu
Sa scoata la lumina comori din minereu

Acesti profesori minunati
Cu har si minte inzestrati
Cu grija ne-au impins catre mai sus
In timp ce ei se indreptau catre apus

Unde-s Cartianu, Cornea, Cioranescu
Sabac, Botez si dumnezeu Popescu
Dar Nicolau, Savescu, Tanasescu
Si mult controversatul bis Ionescu?

Si alti ilustri profesori ramasi sau dusi din viata
Ne-au fost un munte de povata
Unii s-au dus in paradisul cel ceresc
Iar altii infrunta infernul pamantesc

Noi am fost un testament al lor
Nainte de a trece in lumea umbrelor
Iar pentru cei ce inca n-au cedat
Suntem pariul castigat

Si dintre noi, unii ne-au parasit
Cu visul inca neindeplinit
Lasand un val in urma lor
De amaraciune si de dor

Pentru toti ce astazi nu-s
Fiind chemati de Cel de Sus
Cu smerenie sa ne rugam
Si un moment pios sa le pastram

Venira vremuri grele peste noi
Pline de scarba si noroi
Lumini intense au fost stinse
Si tot mai multe candele aprinse

Unii au fost supusi la umilinti
Altii, la grele suferinti
Mulai au cedat la presiuni
In fata comunistilor pagani

Vremuri aspre, pline de tristete
Le-am suportat cu demintate si noblete
Pe ansamblu, am ramas uniti
In fasa comunistilor amintiti

Veni si anul optzeci noua
Cand toti credeam ca incepe o viata noua
Amarnic ne-am mai inselat
Cei care, prin guverne am accedat

Unii s-au prins usor in hora
Altii au asteptat o alta ora
Dar tineti minte,dragi confrati
Cu totii am fost manipulati

Acum, ascultati o poveste adevarata
Ce mi s-a intamplat, in acesti ani,odata
Merita ca sa v-o spun
Gasiti in ea si un exemplu bun

Intr-o seara, spre tarziu
In fata unui vin mai rozaliu
Un domn care venea de sus
Privindu-ma intens in ochi mi-a spus

De vrei, te fac ministru
Nu conteaza in ce registru
Dar fii atent si ia aminte
Ca ce-ai sa faci iti spun eu dinainte

Adanc in ochi eu l-am privit
Pe domnul cel de sus venit
Sa aflu pentru ce am fost propus
Sa ajung atat de iute sus

Pe fata lui putin ridata
Nici o cuta nu se arata
Si nici un licar nu vazui
In ochii lui cei albastrui

Un gand nebun si neintelept
Ma indeamna ca sa accept
Iar altul sanatos si judecat
Ca postul trebuie refuzat

Gandind ca tara-i plina de sforari
Ministri si nu stiu cati parlamentari
Unii facuti pe baza de esente tari
Ceilalti in pat cu fete mari,

Mai ca-mi vine sa accept
Ca sa pot ce-i rau sa indrept
Dar lucrand cu asemeni oameni
N-o sa ajung cu ei sa seaman?

I-am spus atunci destul de linistit
Draga domnule, de sus venit
Oi fi mare dumneata
Dar si eu am cinstea mea

Eu te refuz in mod politicos
Si nu ma confunda cu un ticalos
Care pentru un blid de linte
Isi vinde tara si ale ei morminte

Dar nu toti au gandit asa
Unii s-au urcat usor in sa
Si folosind relatii si calpele hartii
Au strans averi de infinite mii

Nu la voi eu ma refer
Martor, mi-este cel de sus din cer
Pe voi va stiu, v-am urmarit
Si va cunosc ca bine ati gandit

S-a construit in timp o tara de bingoti
Plina de potlogari si mafioti
In timp ce multi dintre romani
Nu se mai simt in tara lor stapani

Uite fratilor unde am ajuns
Intr-o tara ce-i buna doar de muls
O mulg dusmanii, strainii si cretinii
O mulg tiganii, dar si romanii

Nebuni ai astor vremi smintite
De ce ne-a trebuit atata minte
Cand azi o droaie de analfabeti
Aduna peste noapte milioane de sesterti

Si apoi te improasca din fuga cailor putere
Si-ti rad in nas cu o vulcanica placere
Iar tu, ca inginer electronist ce esti
Privesti, gandesti si nu te dumiresti

E drept ca dupa o munca indelungata
Cand te asteptai la o rasplata meritata
Sa primesti o mica pensioara
Cat un bacsis, dat de unii intr-o seara?

Dar soarele in traiectul lui pe cer
Incalzeste deopotriva pe snapan si inginer
Iar luna, noaptea, cand pe cer straluce
Liniste si pace in suflet tuturor aduce

Asa ca, fratii mei electronisti
Fruntea sus si nu fiti tristi
Peste timp, ani maxim cinci
Ne vom intalni din nou aici

Acum, in grupuri mari sau mici
Ca prieteni sau ca buni amici
Catre restaurant sa ne indreptam
Si tot amarul in vin sa-l inecam

Iar bucuria revederii noastre
Prezisa mai demult de astre
S-o revarsam din plin in seara asta
Si la tot raul care a fost sa-i zicem basta

Traind o viata lipsita in parte de lumina
Privirea, trebuie sa ne-o pastram senina
Sa ne uitam cu drag la tot ce ne inconjoara
Sperand ca tara asta n-o sa moara


Bucuresti, 2001
Mihail Silisteanu



Aniversara II

50 de ani s-au implinit de cand ne-am cunoscut
In sala unui mare amfiteatru
Si 45 de ani au mai trecut
De cand am parasit acelasi teatru

De la ultima intalnire cinci ani s-au scurs
Mai zbuciumati, mai plini in amintiri
Unii din noi au parasit obisnuitul lor parcurs
Altii au ramas la vechile iubiri

As fi dorit ca la aceasta aniversare
Sa fim prezenti toti cei ce-am inceput
Dar viata pentru unii a fost necrutatoare
De altfel ,se vede in sala, ca numarul e mai scazut

Plecat-au dintre noi, cativa, prea de timpuriu
Iar dintre profesori putini au mai ramas
Eu cred si chiar va spun ca nu e prea tarziu
Sa ne ingrijim de viata noastra ceas de ceas

Si pentru acei care in mormant s-au dus
Lasand in locul lor un gol imens
Sa-i ocroteasca Domnul cel de sus
Iar noi sa le pastram un moment pios

Dragii mei colegi de facultate
De multa vreme ma ispiteste un gand
Poate ca este o banalitate
Dator ma simt ca sa vi-l spun

Daca doriti puteti sa-l agreati
De nu, aveti si dreptul sa-l respingeti,
Dar eu va rog adanc sa meditati
Bineinteles,inainte sa decideti

Atunci, cand Pitagora a adunat
Cele doua catete la patrat
Si ipotenuza la patrat i-a dat
Ar fi facut un gest necugetat?

Asa si noi, cand toti am hotarat
Ca la cinci ani este soroc de intalnit
In locul de unde tineri am pornit
Credeti oare ca am fi gresit?

V-ati intrebat oare vreodata
Mai intai, de ce ne intalnim
Si apoi de ce-am ales 5 ani ca rata
Arc peste timp noi sa zidim?

Raspunsul este foarte greu de dat
Desi prin multe carti l-am cautat
Eu cred ca obiceiul este imprumutat
Asa ca noi cu drag l-am adoptat

Sunt convins ca nu toti stiti
Ca eu am fost elev manastirean
Si anii de liceu mai fericiti
Intrerupti mi-au fost in modul cel mai grosolan

De cativa zeci de ani buni
Manastirenii am hotarat sa ne intalnim
In ultima marti a fiecarei luni
In locul pe care dinainte il stabilim

Acum, ne intalnim la unu jumatate fix
La CCA, in fata unei beri Bucegi
Acei care mai poarta in ei un dor nestins
Si cei care din generatii au mai ramas intregi

E o placere sa-i asculti pe vechii generali
Povestind intamplari de prin armata
Si pe civilii ramasi la grad de caporali
Ce se mai petrecea prin lumea altadata

Am facut vizite la manastirea cea din deal
Unde comemoram pe intemeietori
Si la liceul dintre munti de la Predeal
De unde alungati am fost de rauvoitori

La aceste frumoase intalniri
Cu un bogat parfum de cafenea
Ne bucuram de minunatele retrairi
Si am inteles ca viata e si altceva

Iertati-ma de aceasta lunga paranteza
Si acum sa trecem la obiect
Am folosit-o doar ca ipoteza
Pentru a va spune ce as fi vrut in mod direct

Asa, ca din aceasta banca eu pledez
O zi sa ne alegem, pe care o consideram mai buna
Si intr-un spirit mai mult sau mai putin burghez
Sa ne-o petrecem impreuna

Aceasta zi poate fi oricare a saptamanii
Prima sau ultima din an sau luna
A ei sa fim doar noi stapanii
Si s-o petrecem cu chef si voie buna

Noi n-avem ganduri de marturisit?
Nici intamplari cu haz de povestit?
Oare izvorul nostru a secatuit?
Sau sufletul ni-i pustiit?

Oare nu aveti dureri a spune?
Niciunul n-are nevoie de ajutor?
Pe nimeni nu-l framanta grija zilei de maine?
In viata n-aveti nimic suparator?

Bucurii, dureri, necazuri, ganduri naruite
Marturisite unor colegi, persoane apropiate
Descatuseaza suflete sau inimi impietrite
Parand ca prin transfer vor fi de altii , in parte, suportate

Decat sa ne intalnim odata la cinci ani
Si sa simtim in parte ca am devenit straini
E bine ca mai des sa bem o bere sau un vin de la Focsani
Si atunci cu toti sa ne dorim sa fie pace sub maslini

As vrea sa va mai dau un sfat sau poate argument
Desigur ,nu reprezinta o noutate
Sa fiti cat mai activi, acuma in prezent
Si in plus, sa va feriti de vesti rele si singuratate

Trista si urata e singuratatea
Iar dorul revederii e uneori intens
Dovada, ca asta e realitatea
Un exemplu am sa va dau, in acest sens

Intr-o zi, mergand pe strada
Doua doamne in varsta am intalnit
De bucurie ca au reusit sa se revada
S-au apucat de destainuit

Asculta, zice una celeilalte
De cand in varsta am inaintat
Nimeni nu vrea sa ma mai caute
Nici chiar copiii ce i-am alaptat

A doua doamna se marturiseste
Cand suna telefonul, dau navala
De la celelalt capat urat mi se vorbeste
Nu vezi ,toanto, ca-i greseala

Viata noastra, metaforic vorbind
Acelasi parcurs cu al soarelui urmeaza
Cu el noi ne-am nascut zambind
Cu el ne aflam acuma dupa amiaza

Intalnirile trebuie sa se petreaca pe lumina
Pentru a ne putea mai bine vedea si auzi
Si pentru a mai simti mirosul florilor de gradina
De planuri noi sa mai putem inca vorbi

Timpul ce-l mai avem pana la apus
Trebuie, dragii mei, sa-l folosim cu chibzuinta
Noi mai avem, inca, ceva de spus
Pana la trecerea in nefiinta

Iertati-mi gandul acesta pesimist
Dar cineva trebuie sa va aduca aminte
Ca pana la urma totul are un sfarsit
Chiar daca viata merge inainte

Pentru a incheia intr-o nota optimista
Aceasta mult asteptata aniversare
Vreau sa nu vad nicio figura trista
Ba, chiar, sa vad doar fete zambitoare

Si acum cu sufletul incarcat
De rascolitoarele amintiri
Sa pasim incet dar apasat
Spre locul menit pentru destainuiri



Bucuresti, 2007
Mihail Silisteanu